augur

română

Etimologie

Din franceză augure.

Pronunție

  • AFI: /awˈɡur/


Substantiv


Declinarea substantivului
augur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ augur auguri
Articulat augurul augurii
Genitiv-Dativ augurului augurilor
Vocativ augurule augurilor
  1. (în antichitatea romană) preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
augur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ augur augure
Articulat augurul augurele
Genitiv-Dativ augurului augurelor
Vocativ augurule augurelor
  1. prevestire făcută de auguri; auspiciu.

Expresii

  • A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil)


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.