aruncător

română

Etimologie

Din a arunca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /a.run.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
aruncător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aruncător aruncători
Articulat aruncătorul aruncătorii
Genitiv-Dativ aruncătorului aruncătorilor
Vocativ aruncătorule aruncătorilor
  1. atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
aruncător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aruncător aruncătoare
Articulat aruncătorul aruncătoarele
Genitiv-Dativ aruncătorului aruncătoarelor
Vocativ aruncătorule aruncătoarelor
  1. armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.