armonia

română

Etimologie

Din armonie.

Pronunție

  • AFI: /ar.moˈni.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru armonie.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

  • AFI: /armo'nia/


Substantiv

armonia f., armonie pl.

  1. armonie, echilibru
  2. (muz.) acord, concordanță, armonie

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

  • armonica
  • armonico
  • armonioso
  • armonista
  • armonistico
  • armonium

Referințe




occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

armonia f.

  1. armonie, echilibru
  2. (muz.) acord, concordanță, armonie
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.