aorist

română

Etimologie

Din franceză aoriste < latină aoristus.

Pronunție

  • AFI: /a.o'rist/


Substantiv


Declinarea substantivului
aorist
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aorist aoriste
Articulat aoristul aoristele
Genitiv-Dativ aoristului aoristelor
Vocativ aoristule aoristelor
  1. timp verbal, în unele limbi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.