antracit

română

Etimologie

Din franceză anthracite.

Pronunție

  • AFI: /an.tra'ʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
antracit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antracit antracite
Articulat antracitul antracitele
Genitiv-Dativ antracitului antracitelor
Vocativ antracitule antracitelor
  1. cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.