antecedent

română

Etimologie

Din franceză antécédent < latină antecedens, antecedentis.

Pronunție

  • AFI: /an.te.ʧe'dent/


Substantiv


Declinarea substantivului
antecedent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antecedent antecedente
Articulat antecedentul antecedentele
Genitiv-Dativ antecedentului antecedentelor
Vocativ antecedentule antecedentelor
  1. fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări.
  2. (la pl.) simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului.
  3. (log.) primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; (p.gener.) tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații.

Cuvinte compuse


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
antecedent
Singular Plural
Masculin antecedent antecedenți
Feminin antecedentă antecedente
Neutru antecedent antecedente
  1. care se află înainte, care s-a întâmplat înainte.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.