alergie
română
Etimologie
Din franceză allergie < germană Allergie.
Cuvânt iventat de pediatrul austriac Clemens von Pirquet în 1906; compus din greacă antică ἄλλος (allos, "altă") + ἔργον (ergon, "activitate").
Pronunție
- AFI: /a.ler'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului alergie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alergie | alergii |
| Articulat | alergia | alergiile |
| Genitiv-Dativ | alergiei | alergiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (med.) mod special de a reacționa al organismului sub acțiunea unor microbi sau a unor substanțe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecții etc.).
Sinonime
- (med.) anafilaxie, erupție, exantem, (pop.) plescăiță, plescaviță, spuzeală, (reg.) spuzitură, (înv.) prozăritură
Cuvinte apropiate
- alergen
- alergenic
- alergic
- alergidă
- alergografie
- alergolog, alergologă
- alergologic
- alergologie
- alergoză
Traduceri
reacție modificată a unui organism la contactul cu anumite substanțe
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.