acuitate
română
Etimologie
Din franceză acuité.
Pronunție
- AFI: /a.ku.i'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului acuitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acuitate | acuități |
| Articulat | acuitatea | acuitățile |
| Genitiv-Dativ | acuității | acuităților |
| Vocativ | acuitateo | acuităților |
- (livr.) capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime.
- grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical.
- Acuitate auditivă.
Sinonime
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.