ascuțime

română

Etimologie

Din a ascuți + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /as.ku'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
ascuțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascuțime invariabil
Articulat ascuțimea invariabil
Genitiv-Dativ ascuțimii invariabil
Vocativ ascuțime invariabil
  1. faptul de a fi ascuțit.
  2. (fig.) agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.