acino

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină acinus („strugure, sâmbure de strugure”).

Pronunție

  • AFI: /aˈʧinɔ/


Substantiv

acino m., acini pl.

  1. (bot.) bacă, boabă; (spec.) strugure
  2. (lit., bot.) grăunte, bob
  3. (anat.) acin
  4. (reg., înv.) unitate de măsură folosită în Napoli

Sinonime

  • 1: (bot.) bacca, chicco; (spec.) chicco d'uva, (pop.) vinacciolo
  • 2: (bot.) grano, granello

Cuvinte derivate

  • acinetto
  • acinino
  • acinuzzo

Cuvinte compuse

Etimologie

Din greacă antică ἄκινος (akinos).

Substantiv

acino m., acini pl.

  1. (bot.) izmușoară-de-câmp, cimbru-de-munte

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din acinus.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.ki.noː/


Substantiv

  1. forma de singular dativ pentru acinus.
  2. forma de singular ablativ pentru acinus.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.