accidențe

română

Etimologie

Din germană Akzidenz < latină accidentia.

Pronunție

  • AFI: /ak.ʧi'den.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
accidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ accidență accidențe
Articulat accidența accidențele
Genitiv-Dativ accidenței accidențelor
Vocativ accidențo accidențelor
  1. (la pl.) lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă.

Cuvinte derivate

  • accidențar


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.