accentuare
română
Etimologie
Din a (se) accentua.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧen.tu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului accentuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | accentuare | accentuări |
| Articulat | accentuarea | accentuările |
| Genitiv-Dativ | accentuării | accentuărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) accentua.
- O accentuare corectă a cuvintelor.
- Accentuarea unor caracteristici ale lucrării.
Sinonime
- accentuație, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare
Cuvinte derivate
- accentua
- accentuabil
- accentuat
- accentuativ
- accentuație
- neaccentuat
Traduceri
accentuație
|
|
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină accentuare.
Pronunție
- AFI: /atʧentw'are/
Verb
Sinonime
- 1: accentare
- 2: evidenziare
Cuvinte derivate
- accento
- accentuarsi
- accentuato
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.