întărire
română
Etimologie
Din a întări.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tə'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întărire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întărire | întăriri |
| Articulat | întărirea | întăririle |
| Genitiv-Dativ | întăririi | întăririlor |
| Vocativ | întărire | întăririlor |
- acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
- (înv.) act legalizat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.