accentua
română
Etimologie
Din franceză accentuer.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧen.tu'a/
Verb
| Conjugarea verbului (se) accentua | |
| Infinitiv | a (se) accentua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) accentuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) accentueze |
| Participiu | accentuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a marca prin accent.
- (v.tranz.) (fig.) a sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa.
- (v.refl.) (fig.) a se intensifica.
Sinonime
Cuvinte derivate
- accentuabil
- accentual
- accentuare
- accentuat
- accentuativ
- accentuație, accentuațiune
Cuvinte apropiate
- accent
- accentic
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.