absolvență
| Vezi și : absolventă |
română
Etimologie
Din absolvent.
Pronunție
- (asimilare) AFI: /ap.solˈven.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului absolvență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absolvență | absolvențe |
| Articulat | absolvența | absolvențele |
| Genitiv-Dativ | absolvenței | absolvențelor |
| Vocativ | absolvențo | absolvențelor |
- terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.