abandon

română

Etimologie

Din franceză abandon.

Pronunție

  • AFI: /a.banˈdon/


Substantiv


Declinarea substantivului
abandon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abandon abandonuri
Articulat abandonul abandonurile
Genitiv-Dativ abandonului abandonurilor
Vocativ ' '
  1. părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.
    Abandonul familiei.
  2. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
  3. renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie abandounen < franceza veche abandoner, după a bandon. Origine latină.

Pronunție

  • AFI: /əˈbændən/


Substantiv

abandon, pl. abandons

  1. cedare completă în fața naturii impulsive a personalității


Verb


Conjugarea verbului
to abandon
Infinitiv to abandon
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 abandons
Trecut simplu abandoned
Participiu trecut abandoned
Participiu prezent abandoning
  1. a ceda controlul, a (se) preda
  2. a lăsa în urmă, a părăsi
  3. a renunța la un drept sau la un bun

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • abandonable
  • abandoner
  • abandonment

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din a bandon < origine latină.

Pronunție

  • AFI: /a.bɑ̃.dɔ̃/


Substantiv

abandon m., abandons pl.

  1. abandon
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.