țar

română

Etimologie

Din rusă цар (țar).

Pronunție

  • AFI: /ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
țar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țar țari
Articulat țarul țarii
Genitiv-Dativ țarului țarilor
Vocativ țarule țarilor
  1. titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.