șușui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.ʃu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șușui
Infinitiv a șușui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șușui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șușuie
Participiu șușuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni.
  2. (v.intranz.) a liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”.
  3. (v.tranz.) a spune ceva în șoaptă; a șopti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.