șpagă

română

Etimologie

Origine incertă. Legătura cu șpagă („spadă”) nu este sigură[1]; și cu atât mai puțin apare chiar legătura semantică cu franceză épingles, spaniolă alfileres.

După Scriban, din sârbă, rusă спаг (spag, „buzunar”). Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă („spadă”) și spenge, variantă a lui spență („suprasarcină”).

Alternativ, ar putea veni din albaneză shpagë[2].

Pronunție

  • AFI: /'ʃpa.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șpagă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șpagă șpăgi
Articulat șpaga șpăgile
Genitiv-Dativ șpăgii șpăgilor
Vocativ șpagă șpăgilor
  1. (fam.) bacșiș, mită, șperț.


Traduceri

Etimologie

Confer spangă.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru spangă.

Referințe

  1. ↑ (confer Chelaru, BF, IV, 128)
  2. ↑ LIMBA ROMÂNĂ
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.