șorecar
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʃo.re'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului șorecar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șorecar | șorecari |
| Articulat | șorecarul | șorecarii |
| Genitiv-Dativ | șorecarului | șorecarilor |
| Vocativ | șorecarule | șorecarilor |
- (ornit.) (Buteo) numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci.
Sinonime
- (ornit.) (pop.) șopârlar, (reg.) uică, uliul-șopârlelor
Cuvinte compuse
- șorecar comun
Cuvinte apropiate
- șoarec
- șoarece
- șoricaș
- șorecatiță
- șoricări
- șoricărie
- șoricărime
- șoricărire
- șoricărit
- șoriceasă
- șoricel
- șoricesc
- șoricioaică
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
Etimologie
Confer șoricar.
Substantiv
- formă alternativă pentru șoricar.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.