șorecar

română

Etimologie

Din șoarec + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃo.re'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
șorecar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șorecar șorecari
Articulat șorecarul șorecarii
Genitiv-Dativ șorecarului șorecarilor
Vocativ șorecarule șorecarilor
  1. (ornit.) (Buteo) numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci.

Sinonime

  • (ornit.) (pop.) șopârlar, (reg.) uică, uliul-șopârlelor

Cuvinte compuse

  • șorecar comun

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Confer șoricar.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru șoricar.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.