șoca

română

Etimologie

Din franceză choquer.

Pronunție

  • AFI: /ʃo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
șoca
Infinitiv a șoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șocheze
Participiu șocat
Conjugare I
  1. a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.

Cuvinte derivate



Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.