șezătoare
română
Etimologie
Din șezător.
Pronunție
- AFI: /ʃe.zə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului șezătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șezătoare | șezători |
| Articulat | șezătoarea | șezătorile |
| Genitiv-Dativ | șezătorii | șezătorilor |
| Vocativ | șezătoare | șezătorilor |
- adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori.
- reuniune literară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.