șerpar

română

Etimologie

Din șarpe + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃer'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
șerpar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șerpar șerpare
Articulat șerparul șerparele
Genitiv-Dativ șerparului șerparelor
Vocativ șerparule șerparelor
  1. brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
șerpar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șerpar șerpari
Articulat șerparul șerparii
Genitiv-Dativ șerparului șerparilor
Vocativ șerparule șerparilor
  1. pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.