chimir

română

Variante

Etimologie

Din turcă kemer.

Pronunție

  • AFI: /ki'mir/


Substantiv


Declinarea substantivului
chimir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chimir chimire
Articulat chimirul chimirele
Genitiv-Dativ chimirului chimirelor
Vocativ chimirule chimirelor
  1. brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit
  • A avea în chimir = a fi bogat


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.