șantaj

română

Etimologie

Din franceză chantage.

Pronunție

  • AFI: /ʃanˈtaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șantaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șantaj șantajuri
Articulat șantajul șantajurile
Genitiv-Dativ șantajului șantajurilor
Vocativ șantajule șantajurilor
  1. constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.