învestire

română

Etimologie

Din a învesti.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ves'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învestire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învestire învestiri
Articulat învestirea învestirile
Genitiv-Dativ învestirii învestirilor
Vocativ învestire învestirilor
  1. acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.