înrădăcina

română

Etimologie

Din în- + rădăcină.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înrădăcina
Infinitiv a (se) înrădăcina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) înrădăcinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) înrădăcineze
Participiu înrădăcinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini.
  2. (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.