încheietoare
română
Etimologie
Din încheietor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ke.je'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încheietoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încheietoare | încheietori |
| Articulat | încheietoarea | încheietorile |
| Genitiv-Dativ | încheietorii | încheietorilor |
| Vocativ | încheietoare | încheietorilor |
- cheotoare (la îmbrăcăminte).
- Încheietoare la o haină.
- (bot.) (Sideritis montana) plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare.
- (bot.; reg.) vulturică.
Sinonime
- 1: cheotoare, butonieră
- 2: (bot.) (reg.) urechea-șoarecelui
- 3: (bot.) vulturică
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
butonieră, cheotoare
|
|
plantă; floare (Sideritis montana)
|
plantă; floare (Hieracium pilosella)
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.