încasator

română

Etimologie

Din a încasa + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ka.sa'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
încasator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încasator încasatori
Articulat încasatorul încasatorii
Genitiv-Dativ încasatorului încasatorilor
Vocativ încasatorule încasatorilor
  1. persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
  2. (ieșit din uz) persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.