încasatoare

română

Etimologie

Din încasator.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ka.sa'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încasatoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încasatoare încasatoare
Articulat încasatoarea încasatoarele
Genitiv-Dativ încasatoarei încasatoarelor
Vocativ încasatoareo încasatoarelor
  1. persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
  2. (ieșit din uz) persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.