împletici
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ɨm.ple.ti'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) împletici | |
| Infinitiv | a (se) împletici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) împleticesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) împleticească |
| Participiu | împleticit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (despre picioare) a se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
- (v.refl.) (p.anal.) (despre limbă) a se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
- (v.refl.) a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
- (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.