împingător

română

Etimologie

Din a împinge + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pin.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
împingător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împingător împingătoare
Articulat împingătorul împingătoarele
Genitiv-Dativ împingătorului împingătoarelor
Vocativ împingătorule împingătoarelor
  1. accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.