îmblânzitor

română

Etimologie

Din a îmblânzi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blɨn.zi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblânzitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblânzitor îmblânzitori
Articulat îmblânzitorul îmblânzitorii
Genitiv-Dativ îmblânzitorului îmblânzitorilor
Vocativ îmblânzitorule îmblânzitorilor
  1. persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.