étrange

Vezi și : étrangé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie estrange, care provine din franceză veche estrange < latină extrāneus („străin”).

Înrudit cu catalană estrany, italiană estraneo, strano, straniero, occitană estranh, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.

Pronunție

  • AFI: /et.ʁɑ̃ʒ/
  •  Audiofișier


Adjectiv


Declinarea adjectivului
étrange
Singular Plural
Masculin étrange étranges
Feminin étrange étranges
  1. straniu, ciudat, neobișnuit, bizar
  2. (înv.) (despre țări) străin

Sinonime

  • 1: ahurissant, curieux, bizarre, bizarroïde, différent, étonnant, extraordinaire, fabuleux, incroyable, inouï, invraisemblable, sidérant, (argou) space, spécial, stupéfiant, surprenant
  • 2: étranger

Cuvinte derivate

  • étrangement
  • étranger
  • étrangeté


Adverb

étrange

  1. (fam.) (în mod) ciudat, surprinzător

Sinonime

  • étrangement

Etimologie

Din étranger.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étranger.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.