strano
italiană
(italiano)
Etimologie
Din forma veche stranio, care provine din latină extraneus. Confer estraneo.
Pronunție
- AFI: /'strano/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului strano | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | strano | strani |
| Feminin | strana | strane |
Sinonime
- bizzarro, curioso, insolito
Cuvinte derivate
- stranire
Cuvinte compuse
- tipo strano
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.