ébranler

franceză

(français)

Etimologie

Din branler.

Pronunție

  • AFI: /e.bʁɑ̃.le/


Verb

  1. a cutremura, a clătina, a zdruncina
  2. a slăbi (puterile, etc.), a atenua, a debilita

s'ébranler

  1. a se declanșa, a se porni

Cuvinte derivate

  • s'entr'ébranler

Cuvinte apropiate

  • branler
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.