FC Zimbru Chișinău

Dinamo

Clubul a fost fondat în anul 1947, cu numele Dinamo Chișinău. Data fondării clubului este considerată 16 mai 1947^[1] În această zi echipa a disputat un meci la Odesa, într-o ligă regională din campionatul URSS, contra echipei locale Pișcevic, și a suferit înfrîngere: scor 0:1. Peste o zi, tot la Odesa a avut loc ”returul”, consemnându-se o înfrângere și mai mare - 0:4. Nereușită a fost și evoluția în ansamblu în campionat, dinamoviștii încheind sezonul pe ultimul loc - 13.^[1] Cauză a insucceselor poate fi considerată că echipa a fost creată în perioada dificilă de după război.^[1] Pe parcursul a trei sezoane echipa a fost condusă de Serghei Eriomin. El era ajutat de Gheorghe Mocanu, care ulterior a edificat o generație întreagă de fotbaliști moldoveni și a fost desemnat antrenor emerit al Republicii Moldova. Din rândul jucătorilor acelei perioade s-a remarcat Serghei Kornilov, care, peste ani, devenind antrenor, s-a distins și el cu titlul de antrenor emerit al republicii.^[1]

Burevestnic

În 1950 Dinamo a fost redenumită în Burevestnic (în traducere din rusă: Rândunica). Cu această denumire echipa a obținut cea mai mare performanță din perioada sovietică.^[1] În sezonul 1955 Burevestnic a câștigat primul loc în liga secundă a campionatului URSS, la o diferență de 9 puncte de locul 2, și a promovat în prima ligă pentru sezonul următor. În 1956 chișinăuenii au debutat în prima ligă, numită «Clasa “A”» și s-a clasat pe locul 6 din 12 echipe. A fost un debut de succes, după primul tur de campionat, având 7 victorii în 11 partide, echipa împărțea primul loc cu granzii Spartak și Torpedo, toate cele trei echipe având câte 15 puncte.^[1]

Această evoluție bună a echipei de pe stadionul Republican a dus la umplerea stadionului la fiecare meci. Chiar dacă stadionul a fost mărit la 25.000 de locuri, existau în continuare suporteri care rămâneau fără bilete. Sub denumirea Burevestnik echipa a intrat în istoria campionatului URSS, ca fiind unica echipă care a reușit să revină pe tabelă de la scorul 0–4, egalând 4–4. S-a întâmplat asta pe 11 septembrie 1957, la meciul dintre Burevestnic și Spartak Moscova, care a avut loc la Moscova.^[1]

În minutul doi al jocului pentru moscoviți a marcat А. Iliin, iar în minutele 8 și 9 au mai înscris doi campioni olimpici ai anului 1956 - N. Simonean și Tatușin (care ulterior în 1962-1963 a jucat pentru Zimbru). În minutul 19 a marcat din nou А. Iliin, stabilind scorul de 4–0. Burevestnik, fiind condusă de moscoviți, în timpul care a rămas de jucat, a marcat de trei ori prin Iuri Korotkov și o dată prin Eduard Danilov, și a adus partida la egalitate, scor final 4–4. În acea periaodă în componența echipei Burevestnik au excelat asemenea fotbaliști, precum Iuri Korotkov, Mihail Muhortov, Vitali Vațkevici, Mihail Potapov și Valentin Mirgorodschi.^[1]

Moldova

În anul 1958, echipa și-a schimbat numele în Moldova și din același an echipa s-a ales și cu o bază sportivă - pe același loc, unde este amplasată și în prezent. Doar că în locul complexului sportiv actual, aici erau edificate câteva căsuțe „finlandeze" de lemn și două terenuri.^[1] În această perioadă s-a remarcat atacantul Vladimir Țincler, legendă vie a fotbalului moldovenesc. Evoluând pentru formația Moldova, el a devenit primul și unicul jucător al clubului, inclus în topul celor mai buni 33 fotbaliști ai Campionatului URSS. El a evoluat și în selecționata olimpică a Uniunii Sovietice.

În componența echipei Moldova, de asemenea s-au remarcat Nicolae Esin, Vladimir Vostroilov, Evgheni Larin, Anatol Morărița, Valeri Volostnîh, Valeri Colbasiuc și Anatol Mironov.

În 1964 echipa a ocupat ultimul loc în clasament și a părăsit primul eșalon al fotbalului sovietic.

În grupa a 2-a a ligii secunde echipa a jucat 5 sezoane. Suporterii erau nemulțumiți din cauza că având o experiență de 9 ani petrecuți în prima ligă, după câteva sezoane în liga secundă, echipa nu putea promova din nou în eșalonul superior. Antrenorul principal al clubului, Ivan Zolotuhin, a declarat pe această temă în ziarul calendaristic-informațional pentru anul 1966: ”Doar în zilele noastre rareori poți să mai auzi de la unii fotbaliști: - Este greu de jucat pe stadionul nostru. Unii suporteri încă de la începutul jocului sunt porniți împotriva noastră. Ei s-au plictisit probabil de aceleași nume și doresc de fiecare dată să vadă pe cineva nou”.

Avântul

În anul 1966 echipa și-a schimbat numele în Avântul. Noua denumire nu a inspirat prea mult nici jucătorii, nici suporterii. Rezultatele echipei erau tot mai nesatisfăcătoare, și, peste un an, din dorința multor suporteri, s-a luat decizia de a redenumi echipa ”Moldova”. În anul 1970, ”Moldova” evoluând în liga secundă numită deja ”Grupa întâi A”, s-a clasat în mijlocul clasamentului, pe locul 11 din 22 de echipe. În anul următor doar victoria cu scorul de 4:0 din ultima etapă a campionatului contra echipei Metalist Harkiv a salvat clubul de la retrogradare.

Nistru

În 1972 denumirea echipei a fost schimbată din ”Moldova” în ”Nistru”. În anul următor, clasându-se pe locul 2 Nistru a obținut dreptul să joace în prima ligă, după o pauză de 10 ani. Echipa și-a asigurat promovarea cu două etape înainte de terminarea campionatului, învingând la Baku echipa Neftci cu scorul de 3:2. În sezonul 1974 “Nistru” nu a reușit să-și păstreze poziția în liga superioară, și clasându-se pe ultimul loc a retrogradat în liga a doua, cu toate că a obținut victorii contra viitoarei campioane, Dinamo Kiev, și a medaliatei cu argint Spartak Moscova, cu scoruri identice de 1:0. La fel de scurtă a fost și evoluția Nistrului în liga superioară din anul 1983.

Prin jocul său, în acea perioadă la Nistru s-au remarcat Pavel Cebanu, Ion Caras, Alexandru Mațiura, Serghei Dubrovin, Anatoli Rîbac, Nicolae Cebotari, Gheorghe Tegleațov și Iuri Hlopotnov.^[1]

Zimbru

Din anul 1991 clubul poartă denumirea actuală. FC Zimbru și-a păstrat renumele celei mai puternice echipe moldovenești și în campionatul statului independent Republica Moldova, până în anii 2000. În 1992 Zimbru a câștigat ediția inaugurală a campionatului Moldovei. Zimbru este singura echipă care a participat la toate edițiile Diviziei Naționale, de la fondarea ei în 1992 până în prezent. În acest răstimp clubul a devenit de 8 ori campion al Moldovei, câștigând primele cinci sezoane consecutive și opt din primele nouă sezoane ale campionatului Moldovei. De asemenea Zimbru a mai cucerit de 6 ori Cupa Moldovei, de două ori în anii 1990, de trei ori în anii 2000 și ultima dată în 2014.^[2] De la câștigarea Cupei Moldovei 2006–07 până la Cupei Moldovei 2013–14, echipa a trecut printr-o ”secetă de 7 ani” în care nu mai câștigase nici un trofeu, aceasta fiind cea mai ”neagră perioadă” a clubului de după Independență încoace, echipa nereușind să urce mai sus de poziția a treia în clasamentul Divizie Naționale.

Începând cu sezonul 1993-94 Zimbru a început să participe în competițiile europene. În sezonul 1995/96 echipa a ajuns în șaisprezecimile de finală ale Cupei UEFA, iar în campaniile 1999/2000 și 2000/2001 a ajuns până în turul trei preliminar al Ligii Campionilor. Printre jucătorii care s-au remarcat contribuind la ascendența Zimbrului în anii '90 au fost Alexandru Curtianu, Serghei Cleșcenco, Iurie Miterev, Ion Testemițanu, Alexandru Spiridon, Radu Rebeja, Sergiu Epureanu, Boris Cebotari.

În perioada 2007-2012 clubul a cunoscut gustul amar al unor eliminări dramatice din competițiile europene. În primul tur preliminar al Cupei UEFA 2007-2008, Zimbru confruntându-se cu Artmedia Petržalka, obținuse o remiză 1-1 în deplasare, iar în meciul retur de la Chișinău, de pe 2 august 2007, după ce a condus meciul cu 2-0, Zimbru a fost egalată (2-2) în ultimul minut de prelungiri, minutul 94,^[3] prin urmare echipa a fost eliminată din competiție conform regulei golului marcat în deplasare, un moment absolut dezolant în care jucătorii s-au prăbușit la pământ.

Peste doi ani, în iulie 2009, în cadrul turului doi preliminar al UEFA Europa League 2009-2010, Zimbru s-a întâlnit în dublă manșă cu Paços de Ferreira. După ce în meciul tur de la Chișinău se înregistrase scor alb, 0-0; în meciul retur din Portugalia echipele de asemenea jucau de la egal la egal, iar în minutul 84' Zimbru s-a văzut condusă cu 1-0 de către echipa gazdă.^[4] În cele câteva minute rămase până la sfârșitul jocului echipa n-a mai reușit să revină pe tabelă, și pierzând partida, a părăsit cupele europene.

Mai recent, în turul doi preliminar al UEFA Europa League 2012-2013, Zimbru s-a confruntat cu echipa elvețiană Young Boys Berna. În meciul tur, de la Berna echipa moldoveană a pierdut la limită cu 0-1, iar în returul de la Chișinău a reușit să învingă cu 1-0 și să restabilească egalitatea din scorul general. După prelungirile dictate de arbitru scorul rămase neschimbat, astfel s-a trecut la executarea loviturilor de departajare, în urma cărora elvețienii s-au impus cu 4-1,^[5] configurându-se o nou eliminare dramatică a ”zimbrilor” din Europa.^[6]

În 2014, sub egida antrenorului bielorus Oleg Kubarev, deși a terminat campionatul pe locul 4, Zimbru a câștigat Cupa Moldovei pentru a 6-a oară și Supercupa Moldovei pentru prima dată. Grație acestor succese echipa s-a calificat pentru primul tur preliminar al UEFA Europa League 2014–15. Echipa a trecut de trei tururi preliminare, depășind pe rând echipele KF Shkëndija, ȚSKA Sofia și SV Grödig^[7] și a ajuns în premieră până în play-off-ul Europa League,^[8][9] unde însă a fost eliminată de echipa greacă PAOK Salonic după o victorie cu 1–0 acasă și o înfrângere scor 0–4 în deplasare.^[7] După acest parcurs bun în competițiile europene, echipa a dezamăgit în campionatul intern, având evoluții slabe în prima parte a Diviziei Naționale 2014-2015. În primele zile din decembrie 2014, după o înfrângere în fața Daciei, se vorbea despre retragerea clubului din campionat;^[10] de la echipă au plecat antrenorul Oleg Kubarev și o serie de jucători-cheie; totuși echipa și-a continuat evoluția în campionat, încheind sezoul pe locul 6 cu doar 24 de puncte acumulate – de departe cel mai slab sezon din istoria clubului.

La mijlocul lunii iunie 2015, la Zimbru au avut loc schimbări majore; românul Ștefan Stoica a fost numit în funcția de antrenor principal al echipei. Noul vicepreședinte a devenit Marin Mitran. Președinte al clubului a rămas Nicolae Ciornîi, dar echipa principală, conform unui contract de colaborare a trecut pe o perioadă de trei ani sub conducerea lui Octavian Moraru, fiul businessmanului Valerii Moraru, care este finanțator la Rapid București. Noua conducere a anunțat întărirea lotului cu circa opt jucători străini, printre care și fostul mijlocaș portughez al Rapidului - Rui Miguel Rodrigues. Drept obiective s-au pus titlul, cupa și supercupa.^[11][12][13] După un start bun de campionat, formația a început să piardă teren treptat. Pe 21 septembrie 2015, antrenorul echipei, Ștefan Stoica, a fost numit selecționer al naționalei Moldovei, înlocuindu-l pe Alexandru Curteian, care și-a dat demisia.^[14] Timp de două luni acesta a pregătit în paralel atât clubul Zimbru, cât și echipa națională a Moldovei, iar pe 24 noiembrie 2015 și-a dat demisia de la Zimbru. Antrenor interimar al echipei a devenit Veaceslav Rusnac.^[15]

La 3 martie 2020, directorul clubului Sevastian Botnari a anunțat că este nevoit să retragă echipa din Divizia Națională și din toate celelalte ligi, practic desființând echipa.^[16]

Clasamentul mondial al cluburilor IFFHS

Aceasta este poziționarea clubului conform IFFHS, la 1 martie 2013:^[20]

Clasamentul UEFA al cluburilor

Acesta este coeficientul UEFA al clubului pentru anul 2015:^[21]

Cronologie

Clasament

Individual

Jucătorii Zimbrului desemnați „Fotbalistul moldovean al anului”

Jucătorii Zimbrului care au obținut titlul de golgheter al Diviziei Naționale

• Vladislav Gavriliuc (20 goluri) - 1994/95, (34) - 1995/96
• Serghei Cleșcenco (25 goluri) - 1997/1998
• Vladimir Șișelov (15 goluri) - 2003/2004
• Oleg Andronic (16 goluri) - 2008/2009