Gramatica limbii române
| Gramatică |
| Morfologie |
| Parte de vorbire |
| Flexibilă |
| • Adjectiv |
| • Articol |
| • Numeral |
| • Pronume |
| • Substantiv |
| • Verb |
| Neflexibilă |
| • Adverb |
| • Conjuncție |
| • Interjecție |
| • Prepoziție |
| • Locuțiune |
| Sintaxă |
| Cazuri |
| Sintaxa propoziției |
| Parte de propoziție |
| Sintaxa frazei |
| Propoziție subordonată |
Gramatica limbii române constituie un ansamblu de reguli care descriu formele corecte de modificare a cuvintelor românești și a îmbinărilor acestora în propoziții. Obiectul de cercetare este, așadar, structura gramaticală a limbii, respectiv morfologia și sintaxa.
Substantive
Substantive după gen
Substantivele sunt categorizate în trei genuri: masculin, feminin și neutru.
Substantive după număr
Substantivele sunt categorizate după număr în singular și plural.
Substantive după caz
Substantivele sunt categorizate după caz în: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv, vocativ.
Numere
Articole
Articolele sunt categorizate în articol hotărât și articol nehotărât.
Pronume
Pronume personale
Pronume reflexive
Pronume demonstrative
Pronume de întărire
Pronume relative și interogative
Pronume negative
Adjective
Adjectiv pronominal
Adjectiv posesiv
Verbe
Verbe predicative
Verbe auxiliare
Verbe copulative
Timpuri
Timpul viitor
Limba română este unică în rândul limbilor romanice pentru timpul său viitor care, spre deosebire de cele mai multe limbi-surori, nu apelează la un sistem sintetic, ci la cel analitic.[1] Cu alte cuvinte, timpul viitor al limbii române se formează prin auxiliar plus infinitiv și nu prin adăugarea unei terminații.
Adverbe
Prepoziții
Interjecții
Istoricul gramaticilor descriptive și normative ale limbii române
- Cea mai veche gramatică a limbii române (ms. rom. BAR 583) este Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici (1757). A fost editată de N. A. Ursu în 1969.
- Prima gramatică a limbii române scrisă în limba latină este Institutiones linguae valachicae, alcătuită în jurul anului 1770 (ms. aflat la Kalocsa, în Ungaria). A fost editată în 2001 de Gheorghe Chivu.
- Cea mai veche gramatică a limbii române (tipărită) este Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Viena, 1780.
- Cea mai veche gramatică a limbii române tipărită în Țara Românească este cea a lui Ienăchiță Văcărescu, Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduielelor gramaticii rumânești, publicată concomitent la Râmnicu Vâlcea și la Viena, în 1787.
- Primul tratat important (prin concepția fonetică și prin simplificarea scrierii cu alfabetul chirilic) al gramaticii limbii române a fost publicat de către Ion Heliade-Rădulescu, Sibiu, 1828.
- Cea dintâi gramatică istorică a limbii române a fost scrisă de Timotei Cipariu, 1854.
- Prima gramatică științifică a limbii române a fost Gramatica română a lui H. Tiktin, Iași, 1891.
Lista altor gramatici vechi ale limbii române
- Gramatica ieromonahului Macarie (ms. rom. BAR 102), 1772
- Ioan Piuariu-Molnar, Deutsch-walachische Sprachlehre, Viena, 1788
- Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1797
- Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, Buda, 1799
- Ion Budai-Deleanu, Fundamenta grammatices linguae romaenicae seu ita dicta valachicae, Lvov, 1812
- Constantin Diaconovici-Loga, Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821
- Alexandru Lambrior, Gramatica română, Iași, 1892
- Alexandru Philippide, Gramatica elementară a limbii române, Iași, 1897
Gramatici moderne
- Iorgu Iordan, Gramatica limbii române, București, 1937
- Alexandru Rosetti și Jacques Byck, Gramatica limbii române, București, 1943
- Gramatica limbii române, vol. I-II, București, 1954; ediția a II-a, revăzută și adăugită, 1963 (coordonator Alexandru Graur)
- Mioara Avram, Gramatica pentru toți, București, 1986
- Gramatica limbii române, vol I, Cuvântul, vol II, Enunțul, București, Editura Academiei Române, 2005, coordonator Valeria Guțu Romalo (ediție revizuită, 2008)
Gramatici comparative
- Prima încercare a unei gramatici comparative a limbii române a făcut-o Ioan Manliu cu lucrarea Gramatica istorică și comparativă a limbei române pentru cursul superior, (1894)
Gramatici structuraliste
- Iorgu Iordan, Valeria Guțu-Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, (1967)
- Valeria Guțu-Romalo, Morfologia structurală a limbii române, (1968)
- Maria Manoliu-Manea, Sistematica substitutelor din româna contemporană standard, (1968)
- Georgeta Ciopmec, Constantin Dominte, Valeria Guțu-Romalo, Clement Mîrza, Emanuel Vasiliu, Limba română contemporană, vol. I (red. acad. Ion Coteanu), (1974)
Gramatici transformaționale
- Emanuel Vasiliu, Sanda Golopenția-Eretescu, Sintaxa transformațională a limbii române, (1969)
- Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română (1974)
Note
- ↑ Maiden et al, p. 9
Bibliografie
- Elena Barborică, Mirela Teodorescu, Liviu Onu, Introducere în filologia română, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1972
- Istoria lingvisticii românești, coordonator: acad. Iorgu Iordan, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978
- Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Editura Albatros, 1980
- ***, Gramatici din secolele XVIII-XIX aflate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României 1917-2017, Biblioteca Națională a României, București, 2017
Bibliografie
- Maiden, M; Dragomirescu, A; Dindelegan, G. P; Bărbulescu, O. U; Zafiu, R; The Oxford History of Romanain Morphology, Oxford, Oxford University Press, 2021.
Legături externe
- Ghid practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene
- Puțină gramatică Arhivat în , la Wayback Machine., 15 noiembrie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina