Locuțiune adverbială
| Gramatică |
| Morfologie |
| Parte de vorbire |
| Flexibilă |
| Neflexibilă |
| Locuțiune |
| • Adjectivală |
| • Adverbială |
| • Conjuncțională |
| • Prepozițională |
| • Substantivală |
| • Verbală |
| Sintaxă |
| Cazuri |
| Sintaxa propoziției |
| Parte de propoziție |
| Complement |
| Sintaxa frazei |
| Propoziție subordonată |
| Propoziție circumstanțială |
Locuțiunea adverbială reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar care, din punct de vedere gramatical, au valoarea unui adverb. De exemplu în cazul în care este o locuțiune adverbială care poate înlocui adverbul relativ-interogativ când. Aceeași locuțiune este una conjuncțională când înlocuiește adverbul relativ când considerat echivalent semantic cu conjuncția dacă.
Locuțiunile adverbiale pot fi:
- de mod: pe de rost, încet-încet, de asemenea, de-a valma etc.
- de timp: zi de zi, de-a pururea, pe înserate, în veci etc.
- de loc: la dreapta, în mijloc, din loc în loc etc.
- nehotărâte: cine știe când, cine știe cum, te miri cum etc.
Locuțiunile adverbiale au funcția sintactică a adverbelor pe care le înlocuiesc.
Vezi și
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.