Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale. Același termen este folosit și pentru știința care studiază astfel de structuri, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Toate limbile naturale au un ansamblu de structuri gramaticale și lingvistice comune, așa-numitele universalii lingvistice, aspect observat încă din Antichitate, de exemplu de Panini și Aristotel.

În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, lexicologia, semantica și pragmatica.

Tipuri de gramatici

Gramatica tradițională are unele lacune care au generat abordări moderne ale gramaticilor formalizate bazate pe construcții logico-matematice^[1] cum ar gramaticile generative și transformaționale formulate de Noam Chomsky. Aceste gramatici moderne au permis elaborarea noțiunii de model de limbaj, încorporată în programul de inteligență artificială ChatGPT.

Note

Bibliografie (selectiv)

Lucrări românești de specialitate

• Gramatica limbii române, ediția 2005, coordonată de Valeria Guțu Romalo, Editura Academiei, București, 2005
• Mioara Avram, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 2001
• Gheorghe Bulgăr, Limba română. Sintaxă și stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București
• Valeria Guțu Romalo et al., Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, 2005
• Emanuel Vasiliu, Sanda Golopenția-Eretescu, Sintaxa transformațională a limbii române, Editura Academiei RSR, București, 1969,

Vezi și

• Fonetică
• Gramatica universală
• Limbaj formal
• Prelucrarea limbajului natural
• Morfologie (gramatică)
• Sintaxă
• Raporturi sintactice
• Semne grafice