Marele Premiu al Argentinei

Marele Premiu al Argentinei a fost o cursă de Formula 1 ce s-a desfășurat între 1953 și 1998. Deși nu se mai regăsește în calendarul competițional al Formulei 1, cursa are o istorie lungă și variată. Remarcând succesul pe care îl avea Juan Manuel Fangio în cursele cu motor, președintele de atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial.

Marele Premiu al Argentinei
Informații
Locație Autódromo Oscar Alfredo Gálvez, Buenos Aires, Argentina
Ediții21 (20 în F1)
Prima ediție1953
Ultima ediție1998
Cele mai multe victorii (pilot) Juan Manuel Fangio (4)
Cele mai multe victorii (constructor) Williams (4)
Detaliile cursei
Lungime circuit4,259 km
Distanța cursei306,449 km
Tururi72
Cea mai recentă cursă (1998)
Pole position
(McLaren-Mercedes)
Podium
Cel mai rapid tur
(Benetton-Playlife)

Istoric

Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a văzut nevoit să se retragă încă din turul 36, din cauza unor probleme la transmisie; victoria lui Alberto Ascari pentru Ferrari a fost umbrită de un tragic accident în stadion, accident soldat cu nouă morți.

Anul următor, la a doua participare, Fangio a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. În cele patru Mari Premii ce au urmat în Argentina el a obținut 3 victorii. În 1958 s-a impus Stirling Moss într-o cursă ce avea să fie penultima din remarcabila carieră a lui Fangio. Retragerea sa, împreună cu exilul lui Perón din 1955 (la conducerea Argentinei au urmat o serie de guverne instabile) au condus în 1961 la dispariția din F1 a Marelui Premiu al Argentinei. Această dispariție s-a prelungit pentru mai bine de o decadă.

În 1971, s-a desfășurat o cursă la Buenos Aires, dar aceasta nu a făcut parte din calendarul competițional al Campionatului Mondial. Respectiva cursă a fost câștigată de Chris Amon după două serii.[1] Revenirea Argentinei în Formula 1 nu s-a petrecut mai devreme de 1972, când noul erou local a fost Carlos Reutemann. Reutemann a reușit pole-position-ul în cursa sa de debut în F1, devenind doar al doilea pilot ce reușise acest lucru până în acel moment. Cursa propriu-zisă a fost câștigată de campionul mondial Jackie Stewart. În 1982, Marele Premiu al Argentinei a ieșit din nou din calendarul competițional al Formulei 1. Această a doua pauză a fost cauzată de retragerea lui Reutemann și de Războiul Malvinelor.

În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului.[2] Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995, cu victoria lui Damon Hill. În 1996, Hill s-a impus din nou, devenind campion monidal la finalul acelui an. Același lucru s-a petrecut și în 1997, când victoria i-a revenit lui Jacques Villeneuve. Din păcate, dificultățile financiare au făcut ca Marele Premiu din 1998 să fie ultimul desfășurat în Formula 1, în Argentina. Steagul cu pătrățele alb-negre a anunțat atunci victoria lui Michael Schumacher, germanul ajungând în acel moment la cea de-a noua reușită pentru Ferrari.

Edițiile Marelui Premiu al Argentinei

Toate edițiile au avut loc pe Circuitul Oscar Alfredo Gálvez.

Evenimentele scrise pe fond roz indică anii în care cursa nu a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.

An Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Detalii
1998 David Coulthard Alexander Wurz Michael Schumacher Ferrari Detalii
1997 Jacques Villeneuve Gerhard Berger Jacques Villeneuve Williams-Renault Detalii
1996 Damon Hill Jean Alesi Damon Hill Williams-Renault Detalii
1995 David Coulthard Michael Schumacher Damon Hill Williams-Renault Detalii
1994
-
1982
Nedesfășurat
1981 Nelson Piquet Nelson Piquet Nelson Piquet Brabham-Ford Detalii
1980 Alan Jones Alan Jones Alan Jones Williams-Ford Detalii
1979 Jacques Laffite Jacques Laffite Jacques Laffite Ligier-Ford Detalii
1978 Mario Andretti Gilles Villeneuve Mario Andretti Lotus-Ford Detalii
1977 James Hunt James Hunt Jody Scheckter Wolf-Ford Detalii
1976 Nedesfășurat
1975 Jean-Pierre Jarier James Hunt Emerson Fittipaldi McLaren-Ford Detalii
1974 Ronnie Peterson Clay Regazzoni Denny Hulme McLaren-Ford Detalii
1973 Clay Regazzoni Clay Regazzoni Emerson Fittipaldi Lotus-Ford Detalii
1972 Carlos Reutemann Carlos Reutemann Jackie Stewart Tyrrell-Ford Detalii
1971 Rolf Stommelen Chris Amon Chris Amon Matra Detalii
1970
-
1961
Nedesfășurat
1960 Stirling Moss Stirling Moss Bruce McLaren Cooper-Climax Detalii
1959 Nedesfășurat
1958 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Stirling Moss Cooper-Climax Detalii
1957 Stirling Moss Stirling Moss Juan Manuel Fangio Maserati Detalii
1956 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Luigi Musso
Juan Manuel Fangio
Ferrari Detalii
1955 José Froilán González Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Mercedes-Benz Detalii
1954 Giuseppe Farina José Froilán González Juan Manuel Fangio Maserati Detalii
1953 Alberto Ascari Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari Detalii
An Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Detalii

Statistici

Cinci piloți au obținut cel puțin câte un hat-trick (pole position, cel mai rapid tur și victorie într-o cursă): Alberto Ascari în 1953, Juan Manuel Fangio în 1956, Jacques Laffite în 1979, Alan Jones în 1980 și Nelson Piquet în 1981.

Multipli câștigători

Multipli deținători de pole position

Pole-uri Pilot Ani
2 Juan Manuel Fangio 1956, 1958
Stirling Moss 1957, 1960
David Coulthard 1995, 1998

Multipli deținători de cel mai rapid tur

CMRT Pilot Ani
3 Juan Manuel Fangio 1955, 1956, 1958
2 Stirling Moss 1957, 1960
Clay Regazzoni 1973, 1974
James Hunt 1975, 1977

Referințe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.