Marele Premiu al Argentinei

Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a văzut nevoit să se retragă încă din turul 36, din cauza unor probleme la transmisie; victoria lui Alberto Ascari pentru Ferrari a fost umbrită de un tragic accident în stadion, accident soldat cu nouă morți.

Anul următor, la a doua participare, Fangio a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. În cele patru Mari Premii ce au urmat în Argentina el a obținut 3 victorii. În 1958 s-a impus Stirling Moss într-o cursă ce avea să fie penultima din remarcabila carieră a lui Fangio. Retragerea sa, împreună cu exilul lui Perón din 1955 (la conducerea Argentinei au urmat o serie de guverne instabile) au condus în 1961 la dispariția din F1 a Marelui Premiu al Argentinei. Această dispariție s-a prelungit pentru mai bine de o decadă.

În 1971, s-a desfășurat o cursă la Buenos Aires, dar aceasta nu a făcut parte din calendarul competițional al Campionatului Mondial. Respectiva cursă a fost câștigată de Chris Amon după două serii.[1] Revenirea Argentinei în Formula 1 nu s-a petrecut mai devreme de 1972, când noul erou local a fost Carlos Reutemann. Reutemann a reușit pole-position-ul în cursa sa de debut în F1, devenind doar al doilea pilot ce reușise acest lucru până în acel moment. Cursa propriu-zisă a fost câștigată de campionul mondial Jackie Stewart. În 1982, Marele Premiu al Argentinei a ieșit din nou din calendarul competițional al Formulei 1. Această a doua pauză a fost cauzată de retragerea lui Reutemann și de Războiul Malvinelor.

În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului.[2] Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995, cu victoria lui Damon Hill. În 1996, Hill s-a impus din nou, devenind campion monidal la finalul acelui an. Același lucru s-a petrecut și în 1997, când victoria i-a revenit lui Jacques Villeneuve. Din păcate, dificultățile financiare au făcut ca Marele Premiu din 1998 să fie ultimul desfășurat în Formula 1, în Argentina. Steagul cu pătrățele alb-negre a anunțat atunci victoria lui Michael Schumacher, germanul ajungând în acel moment la cea de-a noua reușită pentru Ferrari.

Toate edițiile au avut loc pe Circuitul Oscar Alfredo Gálvez.

Evenimentele scrise pe fond roz indică anii în care cursa nu a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.

Cinci piloți au obținut cel puțin câte un hat-trick (pole position, cel mai rapid tur și victorie într-o cursă): Alberto Ascari în 1953, Juan Manuel Fangio în 1956, Jacques Laffite în 1979, Alan Jones în 1980 și Nelson Piquet în 1981.