zob
română
Etimologie
Din bulgară зоб (zob), sârbocroată zob.
Pronunție
- AFI: /zob/
Substantiv
| Declinarea substantivului zob | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zob | zoburi |
| Articulat | zobul | zoburile |
| Genitiv-Dativ | zobului | zoburilor |
| Vocativ | zobule | zoburilor |
- așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc.
- (pop.) grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor.
Cuvinte derivate
Expresii
- A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.