zincui

română

Etimologie

Din zinc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /zin.kuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
zincui
Infinitiv a zincui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zincuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zincuiască
Participiu zincuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.