zicătoare

română

Etimologie

Din a zice + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /zi.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zicătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zicătoare zicători
Articulat zicătoarea zicătorile
Genitiv-Dativ zicătorii zicătorilor
Vocativ zicătoare zicătorilor
  1. frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb.
  2. (reg.) bucată muzicală; (p.ext.) instrument muzical.


Traduceri

Anagrame

  • cotizarea

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.