zdrențui

română

Variante

Etimologie

Din zdreanță + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /zdren.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) zdrențui
Infinitiv a (se) zdrențui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) zdrențuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) zdrențuiască
Participiu zdrențuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre obiecte de pânză, stofă etc.) a se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
    I-a zdrențuit haina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.