zbârli

română

Etimologie

Cuvânt autohton.

Pronunție

  • AFI: /zbɨr'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) zbârli
Infinitiv a (se) zbârli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) zbârlesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) zbârlească
Participiu zbârlit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) a se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci.
    Vântul îi zbârlește părul.
    I s-a zbârlit părul de frică.
  2. (v.tranz.) a răscoli; a agita (suprafața unei ape).
  3. (v.refl.) (fig.) (despre ființe) a se supăra, a se mânia, a se zborși.
  4. (v.refl.) (fig.) (despre vreme; la pers. 3) a se strica, a se înrăutăți.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.