zăcea

Etimologie

Din latină jacere (= iacere).

Pronunție

• AFI: /zə'ʧe̯a/

Verb

1. (v.intranz.) a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
2. a fi doborât.

   Copacii zac la pământ.

3. a sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli.

   Zace de o lună la pat.

4. a fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
5. (despre sentimente, calități, defecte etc.) a sta ascuns, a fi în stare latentă.
6. a sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.

   Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.

7. a fi așezat, situat undeva, a se afla.