yemek

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din ye.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

yemek

  1. mâncare, aliment, fel de mâncare


Verb

yemek

  1. a mânca
  2. (fam.) a păpa, a toca (bani, etc.)
  3. (despre insecte) a înțepa
  4. a consuma

Cuvinte derivate

  • yem
  • yeme
  • yemekhane
  • yemeklik
  • yemekli
  • yemiş

Cuvinte compuse

  • yemek masası
  • yemek odası
  • yemek takımı
  • yemek ye
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.