yemiş

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche yémiş < proto-turcică *jẹ̄miĺč.

Pronunție

  • AFI: /jɛmiʃ/


Substantiv

yemiş, pl. yemişler

  1. fruct
  2. (reg.) smochină
  3. (reg.) pepene
  4. beneficiu, cules, câștig

Expresii

  • dut yemiş bülbüle dönmek
  • maymun yoğurdu yemiş, artığını ayının yüzüne sürmüş
  • yemiş vermek
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.