wandern
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din german medie de sus wandern.
Pronunție
- AFI: /ˈvandɐn/
Verb
| Conjugarea verbului wandern | |
| Infinitiv | wandern |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wanderst wandert |
| Indicativ imperfect | wanderte |
| Participiu perfect | gewandert |
| Verb auxiliar | sein |
- a umbla, a cutreiera, a peregrina
- a se plimba
- Mein Großvater ist als Geselle nach Magdeburg gewandert.
- a călători
- Die Lachse wandern zum Laichen flussaufwärts.
Sinonime
- 1, 2: ziehen
- 3: nomadisieren, zigeunern
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
|
|
Cuvinte compuse
- abwandern
- auswandern
- bewandert
- durchwandern
- einwandern
- umherwandern
- unterwandern
- zuwandern
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.